Acasa
Ultimele imagini
Căutare
Înregistrare
Conectare29 de biserici intr-un sat , satul lui mnezo :)
2 participanți
Pagina 1 din 1
29 de biserici intr-un sat , satul lui mnezo :)
Admin 19/2/2021, 07:48
https://www.gandul.ro/mini/reportaj-gandul-in-satul-cu-29-de-biserici-parintele-nicolae-pentru-mine-si-pentru-satul-valea-plopului-ceausescu-a-murit-definitiv-12745745
Ca să ajungi în Valea Plopului, când vii dinspre Vălenii de Munte, faci dreapta, din șosea, și cobori glonț pe strada Odaie, până în centru, printre două biserici vecine: „Sf. Împărați Constantin și Elena” și „Sf. Haralambie”. Aici, în centru, te oprești ca să-ți mai tragi sufletul și să te-nchini la Dumnezeu, drept mulțumire c-ai ajuns întreg în poarta bisericii „Sf. Gheorghe”. O clădire albă, frumoasă, străjuită de brazi zvelți și două troițe din lemn sculptat și lăcuit.
Ei, de aici, din umbra cetinei, ai de ales: fie mergi în dreapta, către biserica parohială, „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”, iar de acolo, mai sus, la biserica cimitirului, „Adormirea Maicii Domnului”, trecând pe lângă bufet și prin fața bisericii „Sf. Nicolae”; fie o ții drept înainte și, după un pod, urci la biserica școlii, cu hramul „Sf. Parascheva”, lăsându-l în urmă pe „Sf. Calinic de la Cernica” și pe „fratele” său „Sf. Martin de Tours”, ba, chiar și biserica nouă de lemn, din complexul Florile; fie o iei la stânga, pur și simplu, treci de biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel”, ieși în șosea și treci, în drum spre Valea Screzii, pe „lângă” biserica din deal, „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul și a celor 14.000 de prunci uciși de Irod”.
N-ați înțeles mare lucru?! Sincer să fiu, o bună bucată de timp, nici eu.
Un record de „Guinness Book”
Mi se pare normal să rămâi bouche bÃ:copyright:e, auzind că într-un sat din România s-au strâns la un loc, nici mai mult nici mai puțin de 26 de biserici. Ba, că de fapt, cu toate, „sunt 28 și acuma se construiește a 29-a”.O fi „Muntele Athos”? „Poate că e oraș, domnule, și n-am înțeles noi. Sau o comună mai pricopsită, cu vreo 10-15 sate. Asta ar mai explica…”. „Un sat, omule, un simplu sat cu vreo nouă sute de suflete. Ce mai, revine cam o biserică la 10 familii”, spun mirenii cârcotași.
Alții, și mai neduși pe la biserici, îl fac cu ou și cu oțet pe părintele paroh, Nicolae Tănase, în capul căruia se sparg toate. „Păi, da, că lui îi convine. Îi ține pe oameni în obscurantism, ca să profite de ei. Da” o canalizare, o apă, un drum, niște spitale n-ar fi făcut. Parc-am fi în Evul Mediu…”, spun ei. „Aud că bisericile nici nu-s racordate la canalizare; ba, că unele nici n-ar avea autorizație de construcție”, adaugă alții.
Ce mai, să te ferească Dumnezeu de gura lumii!
Nici enoriașii nu știu de ce
Pe urmă, nici creștinii din parohie nu par să fie, cu toții, în cunoștință de cauză. Dacă-i întrebi care e rostul atâtor biserici la un loc, majoritatea spun că habar n-au; apoi se împart: unii susțin că „așa a vrut Dumnezeu, a văzut că suntem noi mai credincioși”; alții, că „e treaba părintelui, că el știe ce face, și pe noi nu ne interesează că doar nu ne cer bisericile de mâncare”; vreo câțiva recunosc că „sunt cam multe, da” acu” ce să mai faci – le-a făcut, nu le-a făcut, gata!”; ba, chiar că „e bine că-s mai multe, că ne apără de rele – n-avem cutremure, inundații, accidente”; vreo câțiva susțin că „e o prostie, mai bine făcea un drum ca lumea, o canalizare”; alți câțiva, că „ăia care spun că mai bine făcea un drum sunt proști și inculți; ce treabă să aibă părintele cu drumul, ce el e primar?!”; cei din deal susțin că „așa au vrut oamenii, care au auzit de părinte – au venit cu banii, ca să înalțe biserica lui Dumnezeu”; cei din vale, că „a avut fiecare om un dichis al lui, o durere, numai el știe ce l-a-ndemnat”; unul crede, mai șoptit, că „ar putea fi „spălare de bani”, altul, că „părintele are asociație, o fi vreo șmecherie la mijloc, poți să știi?”.
Singur, Nea Lucică declară deschis, după un timp de chibzuință: „Auzi, eu zic că omul ăsta, părintele, are vreun canon de dus, bre; altfel nu se explică, mă-nțelegi?”.
Așa că, fiecare înțelege după cum îl taie capul. Adevărul e că sunt multe biserici pentru o comunitate, mai degrabă, mică decât potrivită. Ceea ce te provoacă să cauți o explicație, un răspuns, o certitudine.
De ce în Valea Plopului?
Un răspuns ar putea fi acela că paroh peste creștinii locului este părintele Nicolae Tănase, „un om deosebit”, după cum spun oamenii. „Nu ne-a făcut niciun rău cu bisericile. Ne-am trezit cu ele în sat. Vin străinii, vizitatorii. Nu întrebăm noi, satul, ce e cu ele…” povestesc ei.
„Eu îl știu de când a venit aici, la noi, prin ”76. A stat, la mine. Un băiat sărac, simplu, cu o bicicletă”, îmi spune, peste gard, o prahoveancă aprigă. „În ”77, cutremurul a dărâmat biserica, și părintele a refăcut-o din temelii, cum fusese, fără voia comuniștilor. Noaptea lucra cu oamenii, iar peste zi, îl ajutau copiii satului”, își amintește altcineva.
După ce a ridicat biserica, enoriașii au prins curaj și încredere. Iar părintele, spun ei, era limpede că „nu lăsa lucrurile doar în voia Domnului și a rugăciunii, ci se omoară el singur să le ducă la bun sfârșit”.
La începutul anilor 90, preotul, el însuși tată a șase copii, a declanșat „cruciada” împotriva avortului. Mai întâi, prin puterea cuvântului; apoi, cât se poate de pragmatic. Sigur că viitoarele mame înțelegeau limpede, din predicile sale, și păcatul săvârșit, dar și pericolul fizic și imediat căruia i se expun prin întreruperea de sarcină. Doar că „imposibilitățile” materiale erau, întotdeauna, de netrecut.
Așa că părintele Tănase a trecut, chiar el, de la vorbă la faptă și a înființat, în 1994, Asociația „Pro-Vita, pentru născuți și nenăscuți” – un ONG cu sediul în Valenii de Munte, Prahova.
De atunci, asociația îi are în grijă pe toți copiii „născuți în predica lui”, la fel ca și pe ceilalți, adunați de pe străzile și ulițele altor localități din țară, pe orfani și pe cei pe care părinții au simțit că nu-i mai pot ajuta. Se îngrijește și de mame fără posibilități materiale, precum și de cele alungate de la casele lor de teroare și violență.
Casa Verde
„Aici, la noi, sunt 52 de persoane. Și copii, și mămici, și viitoare mămici. Avem și câțiva bătrâni”, îmi spune una dintre cele cinci îngrijitoare care se ocupă de copiii „cazați” la „Casa Verde”, în Valea Plopului. Dar nu mă lasă să-i fotografiez; și nici pe ea. „E mai bine așa, fără poze. Credeți-mă!”.
Pe lângă cei de la „casă”, alte zeci de prichindei sunt „arondați” familiilor din sat. „Oamenii au și ei copiii lor, și nu puțini. Vă dați seama că nu le e ușor. Dar cu dragoste și răbdare, lucrurile se rezolvă”.
Ca să ajungi în Valea Plopului, când vii dinspre Vălenii de Munte, faci dreapta, din șosea, și cobori glonț pe strada Odaie, până în centru, printre două biserici vecine: „Sf. Împărați Constantin și Elena” și „Sf. Haralambie”. Aici, în centru, te oprești ca să-ți mai tragi sufletul și să te-nchini la Dumnezeu, drept mulțumire c-ai ajuns întreg în poarta bisericii „Sf. Gheorghe”. O clădire albă, frumoasă, străjuită de brazi zvelți și două troițe din lemn sculptat și lăcuit.
Ei, de aici, din umbra cetinei, ai de ales: fie mergi în dreapta, către biserica parohială, „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”, iar de acolo, mai sus, la biserica cimitirului, „Adormirea Maicii Domnului”, trecând pe lângă bufet și prin fața bisericii „Sf. Nicolae”; fie o ții drept înainte și, după un pod, urci la biserica școlii, cu hramul „Sf. Parascheva”, lăsându-l în urmă pe „Sf. Calinic de la Cernica” și pe „fratele” său „Sf. Martin de Tours”, ba, chiar și biserica nouă de lemn, din complexul Florile; fie o iei la stânga, pur și simplu, treci de biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel”, ieși în șosea și treci, în drum spre Valea Screzii, pe „lângă” biserica din deal, „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul și a celor 14.000 de prunci uciși de Irod”.
N-ați înțeles mare lucru?! Sincer să fiu, o bună bucată de timp, nici eu.
Un record de „Guinness Book”
Mi se pare normal să rămâi bouche bÃ:copyright:e, auzind că într-un sat din România s-au strâns la un loc, nici mai mult nici mai puțin de 26 de biserici. Ba, că de fapt, cu toate, „sunt 28 și acuma se construiește a 29-a”.O fi „Muntele Athos”? „Poate că e oraș, domnule, și n-am înțeles noi. Sau o comună mai pricopsită, cu vreo 10-15 sate. Asta ar mai explica…”. „Un sat, omule, un simplu sat cu vreo nouă sute de suflete. Ce mai, revine cam o biserică la 10 familii”, spun mirenii cârcotași.
Alții, și mai neduși pe la biserici, îl fac cu ou și cu oțet pe părintele paroh, Nicolae Tănase, în capul căruia se sparg toate. „Păi, da, că lui îi convine. Îi ține pe oameni în obscurantism, ca să profite de ei. Da” o canalizare, o apă, un drum, niște spitale n-ar fi făcut. Parc-am fi în Evul Mediu…”, spun ei. „Aud că bisericile nici nu-s racordate la canalizare; ba, că unele nici n-ar avea autorizație de construcție”, adaugă alții.
Ce mai, să te ferească Dumnezeu de gura lumii!
Nici enoriașii nu știu de ce
Pe urmă, nici creștinii din parohie nu par să fie, cu toții, în cunoștință de cauză. Dacă-i întrebi care e rostul atâtor biserici la un loc, majoritatea spun că habar n-au; apoi se împart: unii susțin că „așa a vrut Dumnezeu, a văzut că suntem noi mai credincioși”; alții, că „e treaba părintelui, că el știe ce face, și pe noi nu ne interesează că doar nu ne cer bisericile de mâncare”; vreo câțiva recunosc că „sunt cam multe, da” acu” ce să mai faci – le-a făcut, nu le-a făcut, gata!”; ba, chiar că „e bine că-s mai multe, că ne apără de rele – n-avem cutremure, inundații, accidente”; vreo câțiva susțin că „e o prostie, mai bine făcea un drum ca lumea, o canalizare”; alți câțiva, că „ăia care spun că mai bine făcea un drum sunt proști și inculți; ce treabă să aibă părintele cu drumul, ce el e primar?!”; cei din deal susțin că „așa au vrut oamenii, care au auzit de părinte – au venit cu banii, ca să înalțe biserica lui Dumnezeu”; cei din vale, că „a avut fiecare om un dichis al lui, o durere, numai el știe ce l-a-ndemnat”; unul crede, mai șoptit, că „ar putea fi „spălare de bani”, altul, că „părintele are asociație, o fi vreo șmecherie la mijloc, poți să știi?”.
Singur, Nea Lucică declară deschis, după un timp de chibzuință: „Auzi, eu zic că omul ăsta, părintele, are vreun canon de dus, bre; altfel nu se explică, mă-nțelegi?”.
Așa că, fiecare înțelege după cum îl taie capul. Adevărul e că sunt multe biserici pentru o comunitate, mai degrabă, mică decât potrivită. Ceea ce te provoacă să cauți o explicație, un răspuns, o certitudine.
De ce în Valea Plopului?
Un răspuns ar putea fi acela că paroh peste creștinii locului este părintele Nicolae Tănase, „un om deosebit”, după cum spun oamenii. „Nu ne-a făcut niciun rău cu bisericile. Ne-am trezit cu ele în sat. Vin străinii, vizitatorii. Nu întrebăm noi, satul, ce e cu ele…” povestesc ei.
„Eu îl știu de când a venit aici, la noi, prin ”76. A stat, la mine. Un băiat sărac, simplu, cu o bicicletă”, îmi spune, peste gard, o prahoveancă aprigă. „În ”77, cutremurul a dărâmat biserica, și părintele a refăcut-o din temelii, cum fusese, fără voia comuniștilor. Noaptea lucra cu oamenii, iar peste zi, îl ajutau copiii satului”, își amintește altcineva.
După ce a ridicat biserica, enoriașii au prins curaj și încredere. Iar părintele, spun ei, era limpede că „nu lăsa lucrurile doar în voia Domnului și a rugăciunii, ci se omoară el singur să le ducă la bun sfârșit”.
La începutul anilor 90, preotul, el însuși tată a șase copii, a declanșat „cruciada” împotriva avortului. Mai întâi, prin puterea cuvântului; apoi, cât se poate de pragmatic. Sigur că viitoarele mame înțelegeau limpede, din predicile sale, și păcatul săvârșit, dar și pericolul fizic și imediat căruia i se expun prin întreruperea de sarcină. Doar că „imposibilitățile” materiale erau, întotdeauna, de netrecut.
Așa că părintele Tănase a trecut, chiar el, de la vorbă la faptă și a înființat, în 1994, Asociația „Pro-Vita, pentru născuți și nenăscuți” – un ONG cu sediul în Valenii de Munte, Prahova.
De atunci, asociația îi are în grijă pe toți copiii „născuți în predica lui”, la fel ca și pe ceilalți, adunați de pe străzile și ulițele altor localități din țară, pe orfani și pe cei pe care părinții au simțit că nu-i mai pot ajuta. Se îngrijește și de mame fără posibilități materiale, precum și de cele alungate de la casele lor de teroare și violență.
Casa Verde
„Aici, la noi, sunt 52 de persoane. Și copii, și mămici, și viitoare mămici. Avem și câțiva bătrâni”, îmi spune una dintre cele cinci îngrijitoare care se ocupă de copiii „cazați” la „Casa Verde”, în Valea Plopului. Dar nu mă lasă să-i fotografiez; și nici pe ea. „E mai bine așa, fără poze. Credeți-mă!”.
Pe lângă cei de la „casă”, alte zeci de prichindei sunt „arondați” familiilor din sat. „Oamenii au și ei copiii lor, și nu puțini. Vă dați seama că nu le e ușor. Dar cu dragoste și răbdare, lucrurile se rezolvă”.
Admin- Admin
- Mesaje : 3390
Data de inscriere : 26/11/2009
Localizare : Bistrita , Decebal -
Re: 29 de biserici intr-un sat , satul lui mnezo :)
R&R 25/8/2021, 19:31
Am trait sa aud si asemenea anomalii. Ce e prea mult strica.
R&R- Mesaje : 28
Data de inscriere : 14/02/2020
Varsta : 35
Localizare : Bistrita -
Re: 29 de biserici intr-un sat , satul lui mnezo :)
Admin 28/8/2021, 00:34
Asta e anomalie??? Esti la început de drum cu jigodiile bisericesti!!!
Admin- Admin
- Mesaje : 3390
Data de inscriere : 26/11/2009
Localizare : Bistrita , Decebal -
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum