Fenomenul Tungus - 1908

Fenomenul Tungus - 1908

În dimineaţa zilei de 30 iunie 1908, în jurul orelor 5 dimineaţa, călătorii din trenul transsiberian au observat consternaţi o uriaşă sferă de foc care traversa cerul deasupra lor, lăsând în urmă o dâră de fum negru. Sfera a dispărut în depărtare şi, după câteva minute, o explozie foarte puternică s-a auzit şi o lumină orbitoare a înghiţit orizontul. trenul se clătina periculos de mult pe şine, ca şi cum "ar fi fost lovit de ciocane gigantice", după declaraţiilor sutelor de martori din tren.

S-a calculat că obiectul a explodat la o altitudine de 7000-8000 de metri, explozia a produs o lumină albastră intensă, vizibilă la sute de kilometri, şi a calcinat instantaneu arborii pe o rază de 18 kilometri, iar pe o rază de 200 de kilometri copacii au rămas fără ramuri. Bubuitura terifiantă a fost percepută în oraşele Krasnoiarsk, Irkutsk şi Novosibirsk, situate la distanţe cuprinse între 300 şi 800 de kilometri. Clădirile situate în Irkutsk, la 800 de kilometri de centrul exploziei s-au fisurat, a urmat un cutremur violent, care a fost înregistrat de seismografe din toată lumea (chiar şi în Australia).

Calculele efectuate după 1960 au arătat că explozia din apropierea râului Tungus a avut o forţă echivalentă cu a unei bombe atomice de 28 de megatone (cam 28 milioane tone de TNT) şi că obiectul avea o viteză la impact de aproape 40 km/s. În zilele noastre, cele mai puternice rachete americane de lansare pe orbită au o viteză de maxim 35 km/s, iar prima bombă cu hidrogen a fost testată în 1952 de americani şi avea 10 megatone (a pulverizat pur şi simplu o insulă din Oceanul Pacific).

În taigaua siberiană, unde avusese loc explozia, oamenii de ştiinţă ruşi au ajuns abia după ... 20 de ani(în 1927-poza din stânga). Atunci s-a observat că explozia din 1908 retezase arborii pe un cerc cu raza de 60 de kilometri. În centrul acestui cerc arborii fuseseră atât de puternic iradiaţi luminos încât coaja lor avea străluciri de metal. Solul din regiune prezenta denivelări curioase, ca valurile unui lac îngheţat. Presa din 1908 arăta că până în Europa s-au putut observa în nopţile următoare exploziei de pe râul Tungus, lumini albastre, strălucitoare la orizont. Aceste lumini apar şi în presa de la Bucureşti.

Dacă folosiţi programul google earth se poate vedea şi azi, la aproape 100 de ani de la impactul nimicitor din taigaua siberiană, că în regiune nu creşte nimic. Ruşii au fost marcaţi zeci de ani de explozia din 1908, dovada o constituie această bancnotă din 1942.

Explicaţii au fost date de-a lungul anilor. S-a încercat analizarea faptelor după declaraţiile martorilor şi după efectele observate la sol.
Prima explicaţie se referea la un meteorit enorm, care ar fi penetrat atmosfera terestră şi ar fi explodat deasupra solului datorită supraîncălzirii datorate frecării cu aerul. Această explicaţie, folosită şi în ziua de azi, nu rezistă unei analize serioase. Un meteorit mare ar fi atins solul şi ar fi făcut un crater enorm, lucru care nu există la faţa locului. Un meteorit mai mic s-ar fi pulverizat înainte să coboare suficient pentru a putea fi observat. Pe de altă parte, nu există urme de rocă non-terestră la locul incidentului. Este greu de crezut că meteoritul ar fi avut exact masa necesară să ajungă deasupra solului şi apoi să explodeze. Şi de asemenea, în 1908 era aşteptată vizita unei importante comete, toate observatoarele astronomice din lume priveau cu atenţie cerul şi este greu de crezut că nici un observator nu a văzut venind un gigantic meteorit.
A doua explicaţie ar fi că în taigaua siberiană s-ar fi prăbuşit o cometă. Asta ar explica efectele luminoase vizibile noaptea timp de mai multe săptămâni, dar nu explică de ce nimeni nu a văzut cometa apropiindu-se. La masa pe care au relata-o martorii din tren, o cometă ar fi făcut prăpăd pe calea pe care o urma, datorită forţelor care însoţesc nucleul cometelor, nucleu îngheţat. Nu se poate explica astfel nici explozia, căci mii de martori au auzit o explozie. Cometa este un corp îngheţat care nu are motive să explodeze în atmosferă.
O altă explicaţie a fost avansată referitor la un uriaş corp de apă îngheţată care ar fi venit din Cosmos şi ar fi lovit pământul. Ipoteza aceasta explică bubuitura puternică prin prisma bangului sonic, bariera vitezei sunetului cu care se deplasa acel corp. Dar apa îngheţată nu rupe copacii şi nu arde scoarţa arborilor pe o rază de zeci de kilometri. Iar martorii au afirmat clar că au văzut un corp "în flăcări" care a trecut pe desupra trenului.
Un grup de cercetători englezi şi francezi au afirmat că efectele de la sol se datorează impactului în atmosferă a unei uriaşe mase de antimaterie. Lăsând la o parte că antimateria nu a fost descoperită practic, ci doar calculele teoretice afirmă că ar exista, legile fizicii spun că la contactul între materie şi antimaterie se produce o uriaşă descătuşare de energie care duce la anihilarea ambelor. În acest caz, explozia ar fi trebuit să aibă loc în stratosferă, unde densitatea aerului ar permite contactul între materie şi antimaterie.
Un grup de ipoteze speculative se referă la prăbuşirea în zonă a unei nave spaţiale extraterestre aflată în dificultate. Sau la un mesaj de răspuns al unei eventuale civilizaţii extraterestre la un fenomen neobişnuit petrecut cu 20 de ani înainte. În 1888 a avut loc cea mai cumplită explozie a unui vulcan din era modernă, erupţia vulcanului Krakatau. Adepţii acestei teorii afirmă că erupţia violentă a trimis un semnal luminos, radio, sau de altă natură în spaţiu, semnal care a provocat un răspuns din partea unei civilizaţii avansate.
Indiferent ce a fost atunci, au trecut 100 de ani şi încă nimeni nu ştie CE s-a întâmplat în dimineaţa zilei de 30 iunie 1908 în apropierea râului Tungus.